U.M. 01921 FOCŞANI – GRUPUL DE AVIAŢIE ŞCOALĂ LEGĂTURĂ si U.M. 01832 BRAŞOV – ESCADRILA 21 AVIAŢIE ŞCOALĂ

U.M. 01921 FOCŞANI –
GRUPUL DE AVIAŢIE ŞCOALĂ LEGĂTURĂ

si
U.M. 01832 BRAŞOV –
ESCADRILA 21 AVIAŢIE ŞCOALĂ

” Victore, pregateste-te, intr-o jumatate de ora decolam cu un I.A.R.-823 spre Focsani, pentru a te prezenta in functia de comandant al Grupului de Aviatie Scoala Legatura!” 22.05.1981, General CONSTANTIN MEREU – Comandantul Scolii Boboc

În ultimele două decenii ale sec. XX, elevii (studenţii) piloţi ai Şcolii Aripilor Româneşti de la Boboc s-au instruit pe trei aerodromuri, astfel:

–         Faza I – toţi elevii naviganţi – pe aerodromul Focşani (UM 01921), cu avioanele IAR-823 şi (din anul 1986) cu avioanele IAK-52;

–         Elevii cu perspective de zbor pe elicoptere şi avioane de transport (inclusiv elevii pentru Aviaţia Civilă) – pe aerodromul Buzău – (UM 01920), cu elicopterele IAR-316 B şi avioanele AN-2;

–         Elevii cu perspective de zbor pe avioane cu reacţie subsonică şi supersonică – pe aerodromul Boboc – (UM 01919), cu avioanele L-29 şi L-39.

Terenul de zbor din apropierea oraşului Focşani a avut dintotdeauna cea mai bună pistă naturală din ţară, excelentă pentru deprinderea primelor lecţii de zbor. De aceea, aici s-au constituit structuri de învăţământ de aviaţie încă din 15.05.1950, când a luat fiinţă Şcoala de Subofiţeri Naviganţi. La 18.12.1950 este transformată în Şcoala de Ofiţeri Naviganţi nr. 2, iar în anul 1981 în Grupul de Aviaţie Şcoală Legătură din subordinea Şcolii Militare de Ofiţeri de Aviaţie „Aurel Vlaicu” de la Boboc.

Acest grup (UM 01921 Focşani) a avut 6 comandanţi, dintre care doar unul singur – cpt. cdor Văetuş Ioan – a provenit din unitatea de pe malul Milcovului, toţi ceilalţi cinci fiind numiţi dintre instructorii de zbor pe avioane reactive de la Boboc, astfel:

  1. Lt. col. Rotaru Victor (1981-1986);
  2. Col. Paiu Ioan (1986-1991);
  3. Lt. col. Niţă Aurel (1991-1993);
  4. Cpt. cdor Lazăr Ioan (1993-1996);
  5. Cpt. cdor Văetuş Ioan (1996-2000);
  6. Cdor. Dumitrache Ştefan (2000-2001).

În anul 1981, unitatea nou-înfiinţată nu era încadrată cu principalele funcţii de conducere: şef de stat major, locţiitor pentru servicii, medic şef, şef SLA, şef serviciu financiar, şef serviciu echipament şi alimente, şef serviciu tehnic de aerodrom. În ciuda acestor vicisitudini, comandantul unităţii a avut şansa de a avea aproape oameni foarte pricepuţi: lt. col. Redeş Gheorghe – care a condus activitatea pe aerodrom – şi lt. col. Bostan Jenică – locţiitor pentru zbor – pilot cu multă experienţă, care au coordonat activitatea de zbor în deplină siguranţă. Numai în anul 1981, unitatea a executat 7.800 ore de zbor, cu 144 elevi, repartizaţi câte 9 la un instructor, fără niciun accident de zbor.

Infrastructura unităţii era constituită din barăci din scândură, construite de germani prin anul 1937, ceea ce era un permanent pericol de incendiu şi condiţii precare de desfăşurare a activităţilor zilnice. Dar, după câţiva ani, la 26.08.1986, s-a produs „minunea”: construirea a 3 blocuri moderne: bloc birouri comandament, conjugat cu garsoniere (4 locuri) pentru elevi; bloc dormitoare pentru militarii în termen, iar la parter birouri; bloc alimentar. Construcţiile au fost finalizate în anul 1986, iar grupul de la Focşani a devenit cea mai cochetă unitate de aviaţie din ţară.

În octombrie 1991, când am luat în primire UM 01921, peste 400 de oameni (ofiţeri, maiştri militari, subofiţeri, militari angajaţi pe bază de contract, soldaţi şi civili) erau grupaţi în 3 escadrile: E.1 şi E.3 cu avioane IAR-823 şi E.2 cu avioane IAK-52. În plus, am primit 5 fii ai regimentului (copii de trupă) cu vârsta de aproximativ 12 ani.

În perioada 1993-2001, în întreaga Aviaţie Militară, zborul a fost limitat atât de mult, încât se punea doar problema menţinerii calităţii de personal navigant şi a unei motivaţii minime pentru zbor. De exemplu, pentru anul 1998, au fost planificate, în medie, câte 3 ore de zbor pentru 80 % dintre piloţii Aviaţiei Militare, în primul rând datorită lipsei acute de combustibil. Chiar şi în Institutul Militar de Aviaţie de la Boboc au fost planificate câte 5 ore de zbor anual doar instructorilor cu grupe de studenţi. Aceştia au avut posibilitatea să execute câte 50 de ore de zbor, ziua în condiţii meteo normale. Aproape că se renunţase la zborul de noapte şi în condiţii meteo grele!

În acea perioadă, la Focşani s-a acordat o atenţie deosebită zborului acrobatic. Câţiva instructori de zbor au încântat publicul la diferite mitinguri aeriene, iar unii elevi au executat vrie şi zbor acrobatic în simplă comandă.

Zborul cu elevii (studenţii) piloţi de la faza I s-a desfăşurat în condiţii foarte bune pe aerodromul de la Focşani, mai întâi cu pregătirea lor teoretică la Institutul Militar de Aviaţie de la Boboc, apoi la Academia Forţelor Aeriene de la Braşov. Încă din 1999 a început lupta între Boboc şi Braşov cu privire la instruirea studenţilor naviganţi.

Conducerea politico-militară a ţării a hotărât ca studenţii să fie pregătiţi, din punct de vedere teoretic, la A.F.A. Braşov, iar în anul 2001, după terminarea practicii de zbor a celor 44 de studenţi, între 12-18.10. 2001, 16 avioane IAK-52 au fost dislocate, pe calea aerului, la Ghimbav, unde s-a făcut şi pregătirea practică în zbor în 2002 şi 2003, la Escadrila 21 (UM 01832). Primul comandant al acestei unităţi a fost cdor Dumitrache Ştefan şi a instruit în zbor studenţii-piloţi din anii I şi II.

În primăvara anului următor, la 27.05.2003, am fost numit comandant al UM 01832 Braşov – aproximativ 10 % din personalul fostului Grup de Aviaţie Şcoală Legătură de la Focşani – cu săli de pregătire, masă şi cazare în fosta Şcoală Militară de Subofiţeri de Antiaeriană din cartierul Bartolomeu (Braşov). Am executat zbor pe aerodromul Ghimbav, împreună cu piloţii Aeroclubului „Mircea Zorileanu” şi ai fabricii de aeronave IAR Ghimbav-Braşov.

Din vechea generaţie de instructori de zbor au mai rămas 4. Ceilalţi 12 piloţi din escadrilă (inclusiv locţiitorul pentru zbor) au parcurs programul de trecere pe avionul IAK-52. Până la 15.10.2003 (când escadrila a fost dislocată pe aerodromul Boboc), am realizat toate obictivele şi chiar le-am depăşit:

–         Cei 12 piloţi (cadre) au făcut trecerea pe IAK-52; în plus, 5 dintre ei au fost confirmaţi ca instructori de zbor;

–         Toţi studenţii (9 din anul I şi 14 din anul II) au executat zbor în simplă comandă;

Cea mai mare bucurie a activităţii din anul 2003 a fost, pe lângă realizarea şi depăşirea planului, executarea zborului în siguranţă aeriană, fără niciun eveniment grav, în condiţiile când am fost nevoiţi, din cauza vântului, să aducem studenţii la aterizare, chiar la primul tur de pistă în simplă comandă, pe o altă direcţie decât cea de decolare.

La 15.10.2003, escadrila (doar o parte din piloţi şi personal tehnic) s-a dislocat pe aerodromul Şcolii de Aplicaţie pentru Forţele Aeriene de la Boboc, unde îşi desfăşoară activitatea şi în prezent. La hotărârea şefului SMFA, de dislocare pe aerodromul Boboc, au cântărit mult condiţiile meteo (mai ales nefavorabile) din Ţara Bârsei pentru studenţii din primul an de zbor.

          Comandor av. (r) Aurel Niţă

Link-uri utile
LIVE RADAR TRACKER - Urmareste in timp real harta cu avioanele aflate in zbor. ............................................................................................. Muzeul Aviatiei Romane     Statul Major al Fortelor Aeriene     --------------------- Site-uri filiale ARPIA  
Recomandari pe Facebook
Back to top
Visit Us On Facebook